A fost si Cargo

Am ascultat aseară Cargo. O veche dragoste de-a mea. Am crescut cu ei şi iată că după 20 de ani încă îi mai ascult cu plăcere. Acum sunt altfel. Unii spun că sunt "mai comerciali". So what? Cargo e în continuare Cargo, cu sau fără Kempes, cu mai multe balade, poate, dar sound-ul e la fel. Baciu, o voce bună, îmi "gâdilă" urechile. Poate că "zgârie" ar fi cuvântul mai potrivit. În sensul bun, se înţelege.
Ascultând piesele lor ieri seară, mi-am amintit de Mere-Pere, Pere-Mere, Nu te însura, măi vere! Şi am zâmbit. Aveam cu vară-mea şi o coregrafie pe piesa asta. Născocită spontan, în Piaţa Operei din Timişoara.
Am ascultat Hora pe motoare şi mi-am amintit de un vis la care încă nu am renunţat. Mi-a spus un prieten, Călin, că visele astea trebuie să ţi le îndeplineşti repede. Că altfel zboară, ai alte priorităţi, aspiri la alte chestii. Nu am uitat de visul să am un motor. Să-mi iau lumea-n cap atunci când m-am săturat de lume. Şi să plec în lume. Acolo unde mi-e locul uneori...
Mi-am amintit de vremea în care nu ratam nici un concert în aer liber. De vremea în care cântam Aproape de voi până mă durea gâtul. A fost a treia melodie ieri seară. Am cântat cu ei, dar parcă alteori suna puţin altfel. Nu ştiu dacă Kempes îşi scutea gâtlejul atunci când ne lăsa pe noi să cântăm...