On my nerves...

Mă gândeam deunăzi la nimicurile pe care nu le suport în viaţa asta. Chestii care mă irită şi mă fac să explodez brusc, de parcă aş fi tâmpit. Sunt lucruri minore, trecute deseori cu vederea, care însă pe moment te fac să-ţi pară rău că trăieşti în România. Unele dintre aceste lucruri, în cele ce urmează:

1. Gunoaiele. Aruncate acolo unde nu le este locul. În parc, pe stradă, pe malul lacului sau al râului. Cu alte cuvinte, în mijlocul naturii. Urăsc să văd concetăţeni neglijenţi şi needucaţi aruncând gunoaie oriunde, numai nu la coşul de gunoi. Sau camperi care îşi lasă deşeurile acolo unde s-au simţit bine. România e o ţară nesimţită. Nesimţită într-un mod cras. Românul îşi bagă picioarele în ţara lui. Nu-i pasă de ea. O distruge. Şi apoi se miră ca un dobitoc: La noi de ce nu vin turişti străni? Noi de ce suntem oaia neagră a Europei?
Poza din stânga este făcută pe malul Timişului în vecinătatea localităţii Şag. Urăsc România!

2. Oamenii care fac lipsa mică în apa de la ştrand. Acolo, în bazin, unde se mai bălăcesc încă vreo treizeci ca el. Indiferent cât s-ar filtra şi trata apa respectivă. Asta denotă o lipsă totală de bun-simţ, de educaţie. Nu mai suntem copii mici. Suntem adulţi cu pretenţii, ba mai mult (şi poate din acest motiv mai trist!), cu studii universitare. Inadmisibil aşa ceva într-o Românie a secolului 21. Într-unul din ştrandurile timişorene este pusă o pancartă cu jignitoarea observaţie: NU URINAŢI ÎN BAZIN. Şi da, chiar era nevoie de aceasta!
Imagine: ştrandul UMT de la gara de est. Peste 3000 de persoane vin uneori în weekend aici. Câte dintre acestea au trecut oare cu vederea pancarta cu pricina?
3. Oamenii falşi. Cu aceştia nu am poză. Deşi am momentan în minte o persoană...

Mai multe vă povestesc altă dată. Bucuraţi-vă de ploaie!