Despre mine

Timişoara, Banat, Romania
Imi place să scriu, deşi n-am publicat nimic spectaculos până acum. Mă laud cu câteva articole de presă reuşite. Îmi plac oamenii, dar urăsc minciuna, invidia, bârfa. Ascult muzică când sunt trist. Şi scriu ca să pot redeveni EU.

luni, septembrie 22, 2008

Pe curând


Când am aflat că a murit Thea Radu, nu am ştiut ce să cred. Pentru o clipă mi-a stat inima în loc şi într-o fracţiune de secundă mi s-au perindat prin minte toate amintirile anilor de liceu. Nu doar mie mi-a fost ca o mamă. Ne-a fost tuturor. O dirigintă şi o profesoară ca ea nu va mai exista în liceul Lenau din Timişoara niciodată. Am fost un norocos. Am avut-o pe Thea opt ani ca profă de bio. O persoană deosebită. Iubea copiii şi animalele mai mult ca orice. Dar mai presus de toate îşi iubea fiul, pe Titi...
Cuvintele nu pot descrie ce simt acum. În boxe răsună What's Up de la 4 Non Blondes - melodia pe care am cântat-o cu clasa la absolvire. Vroiam să facem întâlnirea de 10 ani. Nimeni nu ar fi crezut că va fi aşa. Că se va termina aşa. Nimeni.
Nu pot să uit examenul de bac, când la economie am primit exerciţiile greşite. Dacă nu era Thea, probabil că aş fi picat bacul. Nu pot să uit cum umbla Thea la finele fiecărui semestru după motivări pe la medici, ca să aibă o susţinere în consiliul profesoral, pentru că mereu ne motiva absenţele. Nu pot uita felul cum zâmbea, cum râdea, cum vorbea - vocea răguşită de la ţigară îmi răsună şi acum în minte. Era o nebună şi iubea viaţa, iubea şcoala în care şi-a dat ultima suflare, ne iubea pe noi, elevii... Chiar ne iubea...
În sufletul meu a rămas un mare gol. Nu am lacrimi să plâng. A plecat prea devreme. Nu pot să uit cum ne numea "Hornochs" când făceam tâmpenii. Nu pot să uit cum ne-am mascat în prezervative la Maskenball şi am dansat Conga în şir, cu Thea în frunte. Voi v-aţi mascat în p...e la Fasching vreodată?
Mi-e dor de vremea aia. Şi mă doare sufletul când mă gândesc la Titi, care acum îşi îngroapă mama. Mi-e dor de sufletul ei care a suferit alături de noi, care ne-a învăţat să fim oameni. Ce altă dirigă vorbeşte cu tine despre problemele tale aşa cum a făcut-o Thea? Diriga ta ar sta cu eleva ei de vorbă despre avort? Ar putea-o sfătui lucid şi raţional? Thea a făcut multe. Nu ne-a fost doar dirigă. Ne-a fost prietenă. Ne-a fost mamă. A fost parte din sufletul nostru. Şi ştiu că atunci când voi vedea un elefant, gândul îmi va zbura la ea. Era animalul ei preferat.
R.I.P. Thea Radu. Îmi tremură mâinile când scriu aceste cuvinte. Îţi mulţumesc că mi-ai fost mamă patru ani. Ne vedem acolo sus, promit!




Auf Wiedersehen! La revedere! Întâlnirea de 60 de ani va fi în Cer!

Niciun comentariu: