Mă gândesc cu drag la vremurile de demult, când nu-mi păsa de nimeni şi de nimic. Când tot ce conta era să fiu sunat cât mai des, să ies în oraş cu prietenii, să ne distrăm şi să dansăm până la epuizare. Vremurile s-au schimbat. Acum stau mai mult pe acasă. În rest, la servici. Prietenii vechi s-au cam pierdut în negura anilor... deşi n-au trecut decât vreo 5.
Îmi plăcea prin liceu o puştoaică de la mine din clasă. Tipa umbla de vreo 2 ani cu un tip cu 2 ani mai mare, el mergea deja la facultă, ea încă în liceu. Ce mai, eram îndrăgostit nebuneşte de ea. Colega asta a mea era foarte populară prin şcoală, deşi aparţinea tagmei tocilarilor (avea numai note de 10, dar când era vorba de distracţie, era prima care zicea DA). O tipă roşcată, slăbuţă, cu ochi mari, căprui. O tipă aparent raţională şi la locul ei. Era o nebună, dar asta numai eu ştiam. Stăteam împreună în fiecare pauză. Povesteam despre vrute şi nevrute, iar seara, după ora 10, vorbeam la telefon, pentru că era mai ieftin. Săreau scântei între noi, deşi, cum spuneam, ea avea prieten de ceva vreme. Eram sigur că va fi a mea, pentru că reuşisem să o şi sărut de 2 ori pe buze. Tipei îi plăcea din cale-afară să flirteze, problema era însă că nu flirta numai cu mine, ci şi cu alţi colegi. Pe undeva simţeam că mă place mai mult decât pe ceilalţi, era o atracţie nemaipomenită între noi.
Într-o zi m-a lăsat cu ochii în soare. Mi-a zis că nu poate renunţa la el, că s-a obişnuit, că-i este frică de schimbări. Am plecat trist, ca un câine plouat. Am uitat-o greu. Foarte greu. Sunt sigur că a regretat clipa în care nu a ales să fie alături de mine, pentru că nici un an nu a trecut şi tipul cu pricina i-a dat verde. Scurt pe 2, s-a culcat cu alta. Trist.
Îmi place uneori să-mi aduc aminte de cuceririle şi iubirile mele adolescentine. E trist când îmi dau seama că tipele m-au cam părăsit. Că am cam rămas cu buza umflată. Dar e mişto când mă gândesc că unele încă mai suspină după mine. Şi sunt sigur că aşa este. Eu sunt neschimbat. Acelaşi tip drăguţ din trecut, veşnic tânăr şi pus pe glume. Ele îmi par îmbătrânite înainte de vreme. Au vrut bărbaţi adevăraţi, i-au primit. Şi s-au ars. Zâmbesc în sinea mea când trece una sau alta pe lângă mine, salutându-mă cu capul plecat. De una singură mi-e al dracu' de dor. Şi ea are probleme, am aflat, dar are un loc special în inima mea. Nu forţez întâlnirea, aştept răbdător. Întotdeauna mi-au plăcut surprizele.
Îmi plăcea prin liceu o puştoaică de la mine din clasă. Tipa umbla de vreo 2 ani cu un tip cu 2 ani mai mare, el mergea deja la facultă, ea încă în liceu. Ce mai, eram îndrăgostit nebuneşte de ea. Colega asta a mea era foarte populară prin şcoală, deşi aparţinea tagmei tocilarilor (avea numai note de 10, dar când era vorba de distracţie, era prima care zicea DA). O tipă roşcată, slăbuţă, cu ochi mari, căprui. O tipă aparent raţională şi la locul ei. Era o nebună, dar asta numai eu ştiam. Stăteam împreună în fiecare pauză. Povesteam despre vrute şi nevrute, iar seara, după ora 10, vorbeam la telefon, pentru că era mai ieftin. Săreau scântei între noi, deşi, cum spuneam, ea avea prieten de ceva vreme. Eram sigur că va fi a mea, pentru că reuşisem să o şi sărut de 2 ori pe buze. Tipei îi plăcea din cale-afară să flirteze, problema era însă că nu flirta numai cu mine, ci şi cu alţi colegi. Pe undeva simţeam că mă place mai mult decât pe ceilalţi, era o atracţie nemaipomenită între noi.
Într-o zi m-a lăsat cu ochii în soare. Mi-a zis că nu poate renunţa la el, că s-a obişnuit, că-i este frică de schimbări. Am plecat trist, ca un câine plouat. Am uitat-o greu. Foarte greu. Sunt sigur că a regretat clipa în care nu a ales să fie alături de mine, pentru că nici un an nu a trecut şi tipul cu pricina i-a dat verde. Scurt pe 2, s-a culcat cu alta. Trist.
Îmi place uneori să-mi aduc aminte de cuceririle şi iubirile mele adolescentine. E trist când îmi dau seama că tipele m-au cam părăsit. Că am cam rămas cu buza umflată. Dar e mişto când mă gândesc că unele încă mai suspină după mine. Şi sunt sigur că aşa este. Eu sunt neschimbat. Acelaşi tip drăguţ din trecut, veşnic tânăr şi pus pe glume. Ele îmi par îmbătrânite înainte de vreme. Au vrut bărbaţi adevăraţi, i-au primit. Şi s-au ars. Zâmbesc în sinea mea când trece una sau alta pe lângă mine, salutându-mă cu capul plecat. De una singură mi-e al dracu' de dor. Şi ea are probleme, am aflat, dar are un loc special în inima mea. Nu forţez întâlnirea, aştept răbdător. Întotdeauna mi-au plăcut surprizele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu