Dezamăgire

Există oameni care nu te vor dezamăgi niciodată. Şi oameni care o fac mereu, pentru că nu ştiu să aprecieze o prietenie...
Ce faci când cineva îţi înşală încrederea de nenumărate ori? Ierţi tot de atâtea ori? Te laşi călcat în picioare? Nu, nu e vorba de orgoliu. E vorba de altceva, ceva ce se cheamă "suflet". Ce faci când nu mai poţi suporta durerea? Laşi de la tine în continuare? Eu nu pot, oricât aş încerca.
Oamenii direcţi şi sinceri mi-au plăcut întotdeauna. Întotdeauna am crezut că doar prin ei pot deveni înţelept. Nu am suferit niciodată minciuna, falsitatea, prostia. Sunt nişte lucruri care îmi doresc să nu fi existat niciodată. Nu-mi plac oamenii insistenţi. Insistenţi în prostia lor.
Sunt oameni care te rănesc cu zâmbetul pe buze. Şi oameni care o fac subtil, dar la fel de dureros. Ei, pe aceşti oameni mi-aş dori să îi exclud cu totul din viaţa mea. Să-i dau la o parte, să nu mai ştiu de ei. Mi-e dor să fiu înconjurat de prieteni, de oameni dragi, care au curajul să-mi spună sincer ce cred despre mine. De oameni care să nu mă mintă în faţă.
Azi m-a dezamăgit un aşa-zis prieten. Şi am decis să rup prietenia. Ştiu că într-o zi îl voi ierta, dar până atunci prefer să păstrez distanţa.