Never!

Răsfoind prin spaţiul virtual, am dat de nişte pagini superbe, de o fineţe şi profunzime mai rar întâlnite. Autoarea este o fată simplă, dintr-o bucată, feminină când e cazul, băieţoasă mai tot restul timpului. Presupun că e acea EA despre care mi s-a spus deseori că e "naşpa, ursuză, cretină, penală". O fi şi aşa, nu tăgăduiesc. Dar are fata asta un stil de a scrie, de-ţi vine pe loc să-ţi smulgi inima din piept şi să ţi-o izbeşti cu putere de primul perete care ţi se iveşte în cale. Fleoşc! Fata asta este, într-adevăr, ciudată. Scrie despre moarte de parcă ar fi fost acolo, te face să râzi, te face să plângi, te scoate din pepeni cu adevărurile pe care le expune, ce mai! Fata e talentată rău de tot!
Nu voi spune cum o cheamă şi de unde o cunosc. Citind-o, aproape că m-am îndrăgostit de ea. Fata asta... fata asta e pe punctul de-a pierde ce are mai scump. Dar fata asta nu va pierde. Şi asta pentru că e o luptătoare. O nebună, o tembelă, dar, mai presus de toate, o luptătoare care nu va pleca prea repede capul. Fata asta e puţin altfel decât toate celelalte. Semănăm într-o oarecare măsură. Îi doresc să piardă de data asta! Să piardă, pentru a se putea regăsi. Momentan trăieşte o minciună, o minciună pe care o simte în toate mădularele, o minciună care o nelinişteşte. Pentru că fata asta are nevoie de dragoste, tandreţe, duioşie. Are nevoie exact de chestiile pe care le va pierde forever. Vreau să le piardă. Sunt un egoist, ştiu. Vreau să le piardă pentru că ştiu că merită mai mult. Merită mai mult pentru că e deosebită. Dumnezeu e mare şi drept, zic unii! Tind să-i cred şi asta pentru că atât eu, cât şi cei ce mi-au făcut rău, au primit ce au meritat. Oricine ajunge să "şi-o ia" odată şi-odată.
Fata asta are o putere imensă. Are harul cuvintelor. Cuvintele fac ce le spune ea. Se joacă cu ele. E deşteaptă-foc. Fata asta ar putea avea totul. Ştiu însă că va alege să piardă totul. Să sufere. Şi să scrie. Aşa i-e firea. Pentru ea Dumnezeu cu siguranţă a făurit un plan mult mai mare.